Muzeul Bucurestiului

Descriere

Muzeul Municipal al Bucurestilor a luat fiinta in luna iunie a anului 1921. A inceput cu o colectie de arheologie preistorica (cu un patrimoniu de 851 de obiecte), completata, in mai putin de un an, cu o sectie istorica, una de numismatica si cu una artistica. In cladirea actuala, expozitia de arheologie si istorie a fost deschisa la 23 ianuarie 1959. Colectia de arheologie cuprinde peste 8.000 de obiecte – ceramica, unelte, arme, obiecte de podoaba si de cult – care ilustreaza dezvoltarea societatii pe teritoriul actual al orasului Bucuresti, din paleolitic si pana in evul mediu dezvoltat.
Cele mai vechi urme de locuire dateaza din paleoliticul mijlociu (circa 100.00-35.000 i.Hr.) si sunt reprezentate de un varf de lance si silexuri descoperite in statiunile de la Herastrau si de la Radu Voda. Epoca neolitica este ilustrata de un bogat inventar, format din unelte si arme din piatra si os, recipiente ceramice, apartinand culturilor Dudesti, Boian, Gumelnita.
Cercetarile arheologice intreprinse la Fundenii Doamnei, Giulesti, Magura Jilavei si Vidra atesta o viata infloritoare, pentru care stau marturie numeroasele figurine din lut si os, antropomorfe si zoomorfe, dintre care se detaseaza vasul apartinand culturii Gumelnita, cunoscut sub denumirea „Zeita de la Vidra”. Folosirea metalelor – arama, bronzul si fierul – marcheaza o noua etapa in devoltarea societatii umane. Pentru epoca bronzului, reprezentative sunt descoperirile apartinand culturii Tei, a carei asezare eponima a fost cercetata pe malul lacului Tei. Epoca fierului (Hallstatt si La Tène), in care cultura geto-daca intra in contact cu civilizatia greaca, este mai putin cunoscuta (prin sapaturile efectuate in statiunile de la Damaroaia, Fundeni, Militari-Campul Boja, Radu Voda). Cu toate acestea, descoperirile izolate intamplatoare (spre exemplificare, colierul gasit la Dealul Piscului) si tezaurele din obiecte de argint si monede care imita moneda greceasca, recuperate in punctele Herastrau, Bragadiru, ilustreaza gradul de dezvoltare atins de societatea locala. Desi, cu exceptia unei scurte perioade de timp, teritoriul orasului Bucuresti a ramas in afara granitelor Imperiului Roman, descoperirile arheologice de la Straulesti-Maicanesti, Lacul Tei indica schimburi economice intense : monede romane descoperite la Chitila-Ferma, Giulesti, Militari-Campul Boja, placute de la o camasa de zale, fibule, catarame, statuete din bronz (Apolo si Venus) descoperite pe malul lacului Tei sau un fragment din placa de bronz, cu o inscriptie in limba latina (Giulesti). Framantatul mileniu I, marcat de numeroase invazii, incepand cu hunii, slavii si continuand cu bulgarii, pecenegii, cumanii, inregistreaza o cezura intre asezarile din secolele IV-VII (Catelu Nou, Fundenii-Doamnei, Militari-Campul Boja, Straulesti-Maicanesti) si cele din secolele IX-XI (Alba, Baneasa, Bragadiru). Dupa un ultim soc, reprezentat de marea invazie a tatarilor din anul 1241, cercetarile arheologice evidentiaza o adevarata explozie demografica in cursul secolelor XIV-XV (in asezarile de la Manesti-Buftea si Straulesti-Maicanesti au fost cercetate mai multe cimitire contemporane). Dezvoltarea economica pe care o cunosc comunitatile rurale de pe teritoriul actual al capitalei a stat la baza aparitiei orasului Bucuresti, atestat pentru prima data intr-un document emis de domnitorul Vlad tepes, la 20 septembrie 1459. Stabilirea definitiva a capitalei tarii Romanesti la Bucuresti, in a doua jumatate a secolului al XVII-lea, contribuie la o dezvoltare rapida, de la nucleul initial din a doua jumatate a secolului al XV-lea, format in jurul „Curtii Vechi”, la un oras cu 12.000 de case, zeci de biserici, hanuri. Descoperirile arheologice de la „Curtea Veche” (ceramica orientala, vase de sticla), dar si din asezarile rurale de la Manesti-Buftea si Straulesti-Maicanesti (monede, inele, cercei, cruce relicvar) sunt edificatoare pentru cunoasterea culturii materiale din evul mediu.