Descriere
Pe larg, un restaurant care isi forteaza norocul, cu clienti pe care nu si-i meritaBistroul Violeta, mai exact Violeta's Bistro, a fost deschis prima data pe Calderon, la intersectia cu Batistei, pe atunci numindu-se Violeta's Vintage Kitchen. A fost acum mai bine de doi ani cineva de la Restograf acolo si s-a intors foarte nervos, scriind apoi multe lucruri rele despre mancarea Violetei, si nu numai despre mancare. Noi avem toata simpatia pentru restaurantele mici, familiale, in care patronul e si bucatar si in care lucreaza, eventual, si cu restul familiei. E modelul clasic de restaurant atat in Vest, cat si in Orient, si e normal si bine sa fie asa. I-am incurajat intotdeauna cat de mult am putut, uneori chiar cu note mai mari decat meritau, mai ales ca sunt foarte putine astfel de restaurante la noi, si in Bucuresti, si in restul tarii. Si nu numai noi facem asta, ci vad ca de peste tot primesc atentie si laude, toata mass-media e cu ochii pe ei. Si e normal si bine sa fie asa. Insa cand cineva abuzeaza de aceasta incredere, si mai ales cand o face atat de grosolan, cum a fost la Violeta's Vintage Kitchen de pe Calderon, asta ne scoate din sarite pe toti cei de la Restograf. Acolo, pe Calderon, Violeta's Vintage Kitchen avea o salita mica, era un fel de fast-food cu un fel de autoservire cu privirea din galantar. Intre timp s-au mutat intr-o casa intreaga si am citit ca au devenit un restaurant adevarat, asa ca m-am dus sa vad, cu multa uriozitate, mai ales ca multi au descris miscarea ca pe un mic eveniment. Asadar, am ajuns in Bucurestiul vechi dintre Calea Calarasilor si Udriste, o zona plina de farmec, cu case vechi si strazi cu amintiri, orasul nostru din romanele de la liceu. Case de mica si foarte mica burghezie, cu cateva camere mici si o curticica in spate. Asa e si casa pe care scrie acum Violeta's Bistro, renuntand la denumirea lunga, Violeta's Vintage Kitchen. O casa fara etaj, curata si cocheta, renovata simplu, fara nimic ostentativ. Arata ca o casa de om, cu doua sali mici de o parte si de alta a unui hol central, mic si el. Mobila simpla si austera, cateva poze pe pereti, drept decor, un raft cu niste carti si CD-uri de vanzare si cu prospecte de la Sonoro, fete de masa cu patratele colorate sau cu dungi, adica exact ce te-ai astepta sa gasesti intr-un astfel de loc, o simplitate normala si calda, de mare efect pentru anumite categorii de bucuresteni, dupa cum bine se stie.
Spune-ti parerea